Sst! Vorbesc in soapta (se vede dupa dimensiunea caracterelor) pentru ca sunt la job.
Ieri cand am ajus acasa totul arata ca dupa razboi: Copilu’ dormea cu mucii in perna, Juma dormea cu maseaua in algocalmin, iar motanelul din dotare ii supraveghea daca mai traiesc prin gadilituri.
Nu am vrut sa stric peisajul, asa ca, pe varfuri, m-am bagat in pat. Am dooormit pana azi.
Pentru ca nu sunt traducator de vise ci doar ghicitor al timpului, am sa va povestesc ceva mai vechi.
Am intrebat oameni cum isi traiasca viata sau cum vor, iar raspunsurile au fost urmatoarele:
– Ma tarasc, deci nu ma impiedic.
– E tanara vremea ca sa-ti raspund.
– Vreau sa merg tiptil prin viata (Copilu’)
– Ma las trait.
– Am invatat sa sar cu prajina, ce e mai jos, nu vad, sar doar in etapele importante, restul e rutina.
– E ca mersul prin padure, carare intortocheata, urcus si coboras.
– Ca o cafea bauta, a fost fierbinte la inceput, dar acum traiesc prin zat.
– Ca un fum de tigara, a avut culoare si consistenta, dar acum nu a ramas decat mirosul greu.
Ss! A venit boss, zambesc: Morning! Schimb pagina de web, cea cu aplicatia.