A inceput dansul in doi. Dupa vals si tango au inceput sa se „lupte” in street dance. Sunt prieteni, semana (au acelasi numar de frustrari – asa se mai pot defini problemele psihice si comportamentale), dar acum cred ca au inventat un nou stil de teatru.
Daca m-am prins si eu, un biet om fara educatie in politologie si cu o raceala cumplita pe de-asupra, inseamana ca e prea straveziu, prea prost jucat.
Cei doi vor sa acopere toata scena- acesta este scopul principal. Daca ne vedem doar noi inseamna ca doar noi existam, deci aveti de ales: minciuna sau nebunie, ambele, evident dublate de prostie. Important este sa ocupam tot, in doi, apoi mai vedem cum impartim scena, ne intelegem noi. Nu se permite aparitia altui dansator.
Asa zisele impunsaturi, prezentarea diferita a schemelor de dans nu sunt decat praf in ochi. Scopul care se intrevede este unul singur: doar noi. Un partid nu se poate ridica, dar o persoana cu charisma poate aparea, iar romanii sunt foarte atenti la prim-balerin. Surprinzator, dar o persoana bine aleasa poate sa le schimbe decorul.
Dl Varujan Vosganian nu e o victima, el a incercat sa fie erou, sa iasa pe un cal alb din scena, demisia a fost si dorinta lui. Ambitia domniei sale este mult mai mica decat placerea unei vieti tihnite. Si apoi ce ambitii sa ai cu un minister care nu are bani si nu prea-si mai gaseste obiectul muncii desi are un nume important si pompos?!
Priviti, dar nu le acordati prea mult timp, priviti acest joc, incercati uneori sa-i priviti fara sunet, gesturile de multe ori spun altceva decat vorbele (iar gestica este foarte greu de falsificat).
Arhive categorii: politica
Cand doi se cearta al treilea …pierde
Nu sunt analist politic, sunt doar un simplu observator si platitor cu timpul, munca si pana la urma viata mea catre acest stat in slujba caruia lucrez prin intermediul unei companii private. (intr-o postare viitoare voi justifica de ce consider ca lucrez pentru statul roman iar compania este doar un imtermediar intre mine si stat).
Vreau sa vorbesc despre despartirea probabila a USL care trebuie sa sperie firava opozitie. O despartire intre dl Ponta si dl Antonescu ar avea ca efecte urmatoarele:
– acapararea tuturor televiziunilor de catre cei doi;
– acapararea, chiar daca doar la nivel declarativ, a intregului spectru politic(unul la dreapta altul la stanga, pi sentru ala micu’ conservator);
– canibalizarea oricarei alte persoane care s-ar declara lider de dreapta,
– omorarea oricarei incercari de manifestare a societatii civile,
si poate multe altele pe care eu inca nu le vad.
Stiu ca atunci cand esti in mijlocul unei actiuni nu poti vedea din afara jocului, dar nu pot intelege opozitia (dreapta), nu pot intelege divizarea ei. Avansarea mai multor persoane, existenta mai multor personalitati nu ar trebui sa duca neaparat la individualizarea politicii.
Trebuie totusi ca dreapta sa-si nominalizeze Reprezentantul. Nu am pretentia sa-i invat pe consilierii politici, nu am pregatire in acest sens, dar trebuie ca acea persoana sa aiba timp sa convinga. Ideea cu dl Boc nu merge si sincer nici dlui nu cred ca-i surade. De ce nu cred intr-un posibil (improbabil) succes al dlui Boc:
– nu are statura (nu ma refer la fizic ci la aerul pe care-l emana) unui presedinte (nici dl Antonescu nu are, dl Ponta in schimb poate mima);
– debitul verbal este mult prea mare si de aceea mesajul lui ajunge greu sa fie ascultat de marea masa cu atat mai putin inteles;
– cu toate incercarile dlui Basescu de a trage doar catre dlui oprobiul public pentru fosta guvernare , o mare parte s-a revarsat si asupra dlui Boc;
– ar crea impresia (pe buna dreptate)ca opozitia se reduce doar la un numar foarte mic de persoane, mereu aceeasi;
– ar crea senzatia ca este un cerc inchis nici o persoana noua nu poate razbi in zona dreptei, este acaparat conducerea, nu se promoveaza tineri, etc.
Sincer, nu vad inca Persoana, mai ales sa aiba atat nerv incat sa si vrea si sa poata rezista, dar nu putem ramane sa alegem intre dl Antonescu si dl.Ponta.