A inceput dansul in doi. Dupa vals si tango au inceput sa se „lupte” in street dance. Sunt prieteni, semana (au acelasi numar de frustrari – asa se mai pot defini problemele psihice si comportamentale), dar acum cred ca au inventat un nou stil de teatru.
Daca m-am prins si eu, un biet om fara educatie in politologie si cu o raceala cumplita pe de-asupra, inseamana ca e prea straveziu, prea prost jucat.
Cei doi vor sa acopere toata scena- acesta este scopul principal. Daca ne vedem doar noi inseamna ca doar noi existam, deci aveti de ales: minciuna sau nebunie, ambele, evident dublate de prostie. Important este sa ocupam tot, in doi, apoi mai vedem cum impartim scena, ne intelegem noi. Nu se permite aparitia altui dansator.
Asa zisele impunsaturi, prezentarea diferita a schemelor de dans nu sunt decat praf in ochi. Scopul care se intrevede este unul singur: doar noi. Un partid nu se poate ridica, dar o persoana cu charisma poate aparea, iar romanii sunt foarte atenti la prim-balerin. Surprinzator, dar o persoana bine aleasa poate sa le schimbe decorul.
Dl Varujan Vosganian nu e o victima, el a incercat sa fie erou, sa iasa pe un cal alb din scena, demisia a fost si dorinta lui. Ambitia domniei sale este mult mai mica decat placerea unei vieti tihnite. Si apoi ce ambitii sa ai cu un minister care nu are bani si nu prea-si mai gaseste obiectul muncii desi are un nume important si pompos?!
Priviti, dar nu le acordati prea mult timp, priviti acest joc, incercati uneori sa-i priviti fara sunet, gesturile de multe ori spun altceva decat vorbele (iar gestica este foarte greu de falsificat).